Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Cît despre mine, ce să vă spun,
uneori mă apucă tristeţile cosmosului albastru
singurătatea mi se împleticeşte prin mările depărtate
din starea mea de tîrîtoare îmi doresc să aripez
îmi întind pielea cu puf, alergînd ondulat
printre miile de trecători
vieţile lor sînt atît de frumoase
că merită să-mi ofere drept graţie
un pumn în stomac.
După ce a rostit acestea, viermele fantastic s-a culcat
neuitînd să-şi pună aripile să aripeze.
Cîntec de ademenit îngerii
Hai, strecoară-te, înger
Hai, coboară odată, tu închipuire cu aripi
Hai, tu demon sau ce-ai mai fi
Strecoară-te printre florile albe de mai
Rînduite nevrotic pe pagina albă.
În noaptea cu lună beţivă
Răstoarnă-mi visul cu maci sărutaţi
Pune-mi-l în cerneala oglindă
Cu ritm săltător, tu, înger cu secure
Tu înger ce stai şi priveşti
La exilarea sufletului în cuvinte gheaţă
Sînt lăptoasa halucinaţie a cerului ceaţă
Sînt somnul lui Dumnezeu alunecat în poeme.
Coboară, odată, ascultă cum cîntă lacrima lui
Cît timpul e ferecat în ea
Cît timpul nu ţi se face de piaţă
Tu, înger… tu demon sihastru, închipuire cu aripi…
Ce ai purces în lumea dulceag-amară
Printre coapsele feminine ale limbii române
Tu, înger…tu demon sihastru, închipuire cu aripi…
Neguţător de versuri cu miros de curtezană albastră
Strecoară-te-n azima sfertului meu
Şi-ţi voi da buzele, sublimule înger
Agăţate profetic în cina de taină
De nu cumva lacrima lui
S-a pierdut în moarta mare sub greutatea poemului.
I See
...văd generaţia mea distrusă de / prostituţia opiniei părinţilor ei / generaţia mea, minţi strălucite ucise / generaţia mea însetată de sex / flămîndă după organe genitale în sînge / generaţia mea care urlă / „if others had not been foolish / we should be so” / atunci am întrebat: / why? why wrestle, death, blood, howl, pain?! / generaţia mea a răspuns / „if others had not been foolish / we should be so” / văd / guri îndopate cu spermă, hashish / priviri furioase fixate-n asfalt / isteria generaţiei mele ucigînd / văd / văd îngerii cu capul de drac / aripile lor inflamate de marihuană / ace răsfirate pe asfaltul / în care se zbat ochii de foc, ochi de aurolaci. // văd / îi văd pe părinţii acestei naţii / bătîndu-se în neocomuniste idei / hoţi cu dosare ascunse / medici furînd pastilele din spital / scuipatul lor atîrnă de un obraz bolnav. // văd / văd două generaţii prostituate / ideologic, biologic, plenar / rupte şi hăul / tuberculoză, SIDA înfloritoare ca într-un luminos tablou / semnat Van Gogh / evrei, ţigani dispreţuiţi / şomeri flămînzi, morţi, hoţi / criminali pupînd cu buzele icoane / popa lingînd în altar ca pe-o acadea / penisul altui bărbat / văd generaţia mea distrusă de / prostituţia opiniei părinţilor ei / generaţia mea, minţi strălucite ucise / generaţia mea însetată de sex / flămîndă după organe genitale în sînge / generaţia mea care urlă / „if others had not been foolish / we should be so” // şi mai văd.../ cum cei ce sînt văzuţi ucid pe cei ce văd...
AAAlergare spasmodică
Cu noaptea ne închidem în trup
Trup re-naturat de cenuşa pascalină
Bunavestire ţîşnească din pîntec
Din pîntecul lunatec, albastră lumină
În această noapte cu aură albastră
Un pictor nebun, profet din poveste
A despicat cu securea ninsă de vis
Cu securea beată de vis
Sufletul de trupul femeii albastre
Şi-a tras pe chip răsuflarea nopţii
Şi-a ameţit într-un vîrtej din Oz curcubeul
Să poată picta ghinda întoarsă în somn,
Fătul – început de făptură.
Străfulgerat profetul nebun
Răsturnă pînza finală pe şevalet
Trupul femeii-noapte sfîrtecat de întreg
Nu se lăsa zugrăvit. Alerga pe un T-shirt
În arena smolită– politică polară
Înghiţise din uitarea Unului dulcolax.
Poem cu vene tăiate
vara vărs pieliţe a m o r
scrijelite pe nisipul fierbinte
zgrunţuri de melci pe chelie de deget. tatuînd
buchete dăruite lui dumnezeu. grimasă
lehamite mi-e. lehamite.
mie mi-e lehamite, vai, ay lehamite
mirosul şoptit de vena tăiată
miros de înger zdrelit.
port chipul lui. şi lama
adînc înfiptă în sînge.noaptea
îmi număr fire de heruvimi. moartea
nu te mai holba atîta
în ochii adînci.iubitule.
primăvăratici de toamnă plouată
? nu vezi crampe pe faţă
grilaje în ţeastă de semne diforme
cioturi în riduri neterminate
rîvnite de sulemenita vreme
punct. iubitule. punct. iubite cu aripi
ca-n visul unui poet nevrozat
ca-n filmul murătură-n borcan. pentru neveste
să ne dezagregăm unul în altul
punct. sătul rîgîie maţul divin
scena I – Om – e terminată
temelia lumii poate să ardă.
Chipul
Ay, ay, mie! Glasul lebădă al inimii
Ce noapte de chin ascunde?
Ce taină amăgitoare a vieţii
S-a ferecat în pasul tic-tac tic-tac tic-tac
Al magului poet?
E lună plină, lună îmbălsămată în spumă
Mirositoare a primăvară descărnată
Pe ramul vers fantasmă de măr vestit
O mînă l-a aruncat, altele trei l-au dorit.
Fulgere, trăsnete, tunete, Ay cîntece
Ay urlete, Ay scîntece sub vraja sorţii –
Ne iubim pătimaş, azi ne iubim
Mîntuim ochiul stană al morţii…
Ne iubim pătimaş, azi ne iubim
Vindecăm lumea spital –
Noi, POEŢII!
Noi Magul, Noi Christosul
Rîdem, plîngem, Ha-Ha Lume!
Ne ia cu frig, ne ia cu nebunie..
Cu tremur lung, slovă o mie
Ah, Magule, chip cioplit în univers!!!
Poetul cu ochi de lapte
Se scutură triiiist, triiiist
Suflet de vultur, de vînt vu-vu
Pe muntele Horeb sau Ida?
Ay, ay, mie! Glasul lebădă al inimii….
Sufletul corb
Încet, încet nopţile devin pline
Bate un vînt printre corbi
Îmi sorb Cîmpiile Elizee din piept
La apus bate un vînt printre corbi.
Îmi sîngerează sternu-n muguri
Închipuiţi pe ram de gheaţă
Suflă a spaimă Aquillonul
La mine, la mine în piept.
Urlă fierbinte amar în gaura inimii frigul
Puternic şi alb glasul nimănui
Strigă: nu-mi pasă! Nu-mi pasă de nimeni
Mori în lacrimi şi fîn de cuvinte
Mori! Vidul e leagănul tău
Mori! Mori, biet poete
Nimeni nu te va înţelege.
Mi-e viaţa poezie pentru cucuvea
Mi-e viaţa, viaţa mea
Un lung poem pentru cucuvea.
Iubiţi-mă, vă strigă fiecare cuvînt
Iubiţi-mă, iubiţi-mă…..
Pînă la apusul pămîntului
Pînă la adormirea Aquillonului
Pînă la somnuirea crivăţului.
Îmi va fi bine,
Bine-mi va fi şi cald
Cînd Christos va da foc ţărînei
Vreau acest foc mistuitor
Ca pe un excurs despre cimitir
Să-l sting cu apele prelinse
Din ochii sfinţilor gîtuiţi în cer.
Amprentele mele, amprente…
Degetele mele, degete….
Amprentele, degetele, mîinile, braţele
Miilor de suflete vidate
Bîntuite de frig, de gheaţă şi de neiubiri
Stau zăbavă pe firave gîtlejuri de sfinţi îngeriţi
Ca furişatul sărut pe gulerul unui iubit.
Ah! De-ai sări tu afară din pielea mea!
Dar tu nici nu ştii că poezia e vid
Că vidul e moarte
Că moartea e nemoarte
Că nemoartea e nebunia ei
Că ea necunoscută fiind
Necunoscută din nenumire
Mă caută s-o numesc
Şi-i rău, rău de tot
Mi-am scos la plimbare-n lumină sufletul
Fără un singur cuvînt! Fără doar un singur cuvînt
Şi-i rău, rău de tot.
Încet, încet, nopţile devin pline
Bate un vînt printre corbi
Îmi sorb Cîmpiile Elizee din piept
La apus bate un vînt printre corbi.
Îmi sîngerează sternu-n muguri
Îmi lipseşte un singur cuvînt, doar un cuvînt
Şi-i frig, e vidul de moarte
Moartea se deschide-n nemoarte
Coapsele ei îmi oferă coşciugul
Tăcuta tăcere tăinuită niciunde.
Back To Home Page
